În Teleorman, ca și pe toată linia Dunării, de altfel, materialul principal de construcție a fost pământul, folosit sub forma „tulelor“, dar mai ales a pământului bătut în cofraje. Nici casele romilor nu au făcut excepție, fiind ridicate din aceleași materiale și folosind aceeași tehnică de construcție. Similitudini au existat și în cadrul unei forme de locuire mai veche, anume locuința semiîngropată, pe care au folosit-o deopotrivă familii de români și romi, una dintre diferențele importante oglindindu-se în planul locuinței.
Bordeiul este descris de către romii intervievați ca fiind o groapă săpată în pământ, având circa 4-5 m lungime, 3 m lățime și 2 m înălțime, acoperită cu un schelet de nuiele drepte sau curbate, izolate cu o „pătură“ din stuf sau, uneori cu o pânză groasă, folosită și pentru acoperirea căruțelor. Interiorul era mai modest decât cel al bordeielor locuite de români, activitatea casnică fiind organizată într-un spațiu monocelular și lipsit de izolația oferită de căptușirea pereților cu bârne din lemn. Intrarea în bordei se făcea pe trepte din pământ, săpate pe latura frontală, interiorul fiind iluminat cu lămpi de gaz. O masă rotundă, joasă, domina încăperea, în jurul căreia stăteau toți membri familiei așezați turcește (Sali Mircea).
În momentul sedentarizării și-au construit case de suprafață, urmărind aceeași tehnică tradițională zonală, excepțiile percepându-se mai puțin în planul locuinței și mai mult în amenajarea interiorului. Zidăria caselor era din pământ bătut… Pe măsură ce zidul se înălța și se usca, cofrajele se înlăturau și se repoziționau, operație care se repetă până ce zidul ajungea la circa 2 – 2,20m înălțime. La casele românilor se mai obișnuia ca la partea superioară a zidului, după ce acesta atingea 1,70 – 1,80 m înălțime, să se completeze cu 3-4 rânduri de cărămidă nearsă (chirpici). Șarpanta, lucrată din lemn de rășinoase, era acoperită inițial cu trestie, apoi cu tablă sau țiglă. După ce învelitoarea era gata se montau și elementele de tâmplărie – ușile și ferestrele. Tavanul era realizat din stuf sau alte nuiele prinse sub grinzi, partea superioară (podina) fiind acoperită cu un strat de ciamur cu grosimea de 3-4cm. Exteriorul era rar tencuit la casele vechi ale romilor, prelucrarea artistică a fațadelor casei neconstituind un element definitoriu în arhitectura populară din această zonă.

Casă de rom spoitor părăsită în com. Conțești

Altă casă de rom spoitor părăsită în com. Conțești
Casele ridicate de romi, după așezarea lor în vatra satului, aveau în plan două încăperi, rar trei, de regulă o cameră pentru dormit și o tindă folosită iarna și ca bucătărie. Paturile erau tot din pământ, acoperite cu rogojini, iar sistemele de încălzire foloseau pentru construcție pământul, simplu sau în combinație cu o armătură din nuiele. Combustibilul folosit la încălzirea locuinței sau pentru prepararea mâncării era format din resturi vegetale și cerealiere, precum paiele, cocenașii, bețele de răsare, crengile și frunzele uscate, mai rar lemnele de foc. Descrierea d-lui Sali Mircea corespunde cu casele de romi aflate acum în paragină la marginea satului. La acest tip de locuință nu se punea problema împrejmuirii.
Pe măsură ce condițiile de viață s-au îmbunătățit, arhitectura caselor de romi se confundă tot mai mult cu aspectul general al locuințelor din această zonă. Materialele de construcție tradiționale sunt înlocuite cu prefabricate sau materiale care nu necesită reparații ulterioare, repetate anual (ciment, izolații termice, gleduri, tablă zincată etc.), iar spațiul interior este mărit atât pe verticală, unde plafonul este ridicat cu circa 30-40 cm, cât si pe orizontală, în planul locuinței adăugându-se noi încăperi. Pereții despărțitori sunt îngroșați cu încă un rând de cărămidă, pentru a încorpora sobele „pe temei“, lucrate din teracotă, ale căror „focării“ sunt orientate către tindă sau către odaia de gătit. Doar păretarele, preșurile și cuverturile sunt cele care mai amintesc de vremurile trecute, în timp ce mobilierul, sistemele de iluminat și aparatele electrocasnice aduc minimul de confort necesar zilelor noastre.

Vechiul sistem de încălzire al unei case de rom spoitor din com. Conțești (1)

Vechiul sistem de încălzire al unei case de rom spoitor din com. Conțești (2)

Patul din pământ bătut al unei case de rom spoitor din com. Conțești

Tehnica de construcție a pereților, a podinei și tavanului (com. Conțești)


Interiorul casei meșterului spoitor Sali Mircea din Conțești