Pe 25 aprilie 2024, orele 11:00, a avut loc conferința de încheiere a proiectului ROM(a)NOR Interferences în Sala Victor Ion Popa a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
În fața unui public numeros, au luat cuvântul: Paula Popoiu, managerul proiectului ROM(a)NOR Interferences; Bogdan Trâmbaciu, director Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii; Irina Cajal, subsecretar de stat în cadrul Ministerii Culturii; Ola Mørkhagen, managerul Glomdal Anno Museum din Norvegia; Sabina Ispas, Academia Română, Director al Institutului de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu“; Vasile Ionescu, antropolog și președinte al Societății Academice Rome; Claudiu Motrescu, primar al comunei Beclean, jud. Brașov; Rareș Dina, asistent managerul proiectului ROM(a)NOR Interferences; Mari Østhaug Møystad, curatorul expoziției Latjo drom din cadrul Glomdal; Gheorghe Sasu, reprezentantul firmei Sasu Imre Reconstruct și Andrei Ștefan, Getaway Virtual Reality Studio.
La conferință au mai participat: Georgeta Stoica, academician; Iustin Dejanu, manager Muzeul Pomiculturii și Viticulturii, Golești; Dorel Micle, manager Muzeul Satului Bănățean, Timișoara; Cristina Toma, manager Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București; Tudor Gheorghe, Collider Visuals; Nae Alexandru, prezentator; numeroși meșteri romi și persoane de etnie romă întâlnite în cadrul cercetărilor de teren, precum și echipa proiectului.
Paula Popoiu: „Este o zi plină pentru noi, o zi minunată, o zi de încheiere a unui proiect, o zi care teoretic ar trebui să fie una de revenire după doi ani și jumătate de cercetări, deci să fim obosiți. Vreau să vă spun că nu suntem. Suntem extrem de încântați de rezultatele acestui proiect pe care sper să le apreciați. Vreau să adresez de la început mulțumirile mele Ministerului Culturii, respectiv Unității de Management al Proiectului și domnului Bogdan Trâmbaciu, care se află alături de mine și care ne-a sprijinit foarte, foarte mult (…). Sigur că mulțumirea mea se adresează foarte multor oameni. Vreau să mulțumesc pentru prezență celor doi colegi și prieteni norvegieni, Ola și Mari. Am spus foarte bine că am început ca și colaboratori, poate că am avut suspiciuni reciproce la începutul acestui proiect, și cred eu că astăzi vom termina ca prieteni foarte buni.
Vreau să-i mulțumesc și doamnei Irina Cajal, care de asemenea a fost tot timpul alături de noi. Foarte multe mulțumiri îi aducem și domnului Vasile Ionescu, de meserie antropolog și fost coleg la Ministerul Culturii, domnul Vasile Ionescu care posedă un bagaj de cunoștințe extraordinar privind etnia romă, și nu numai, pentru că specialitatea domniei sale îl îndeamnă să fie multilateral în informațiile și cunoștințele pe care le are. Mulțumiri deosebite și domnului primar Claudiu Motrescu, primar al comunei Beclean de lângă Brașov. De acolo am adus casa pe care de astăzi sper să o apreciați și o să o admirați în Muzeul Satului, casa care poartă un nume de acum ilustru, Lazăr Năftănăilă. Lazăr Năftănăilă este pentru noi în momentul acesta reprezentatul celei mai frumoase case de pe Aleea Minorităților. Să mă scuze celelalte minorități, și ei au fost cei mai frumoși cândva, dar acum se pare că avem într-adevăr o casă care ne-a ieșit formidabil. De ce? Pentru că toți am pus un pic de suflet acolo. Eu am zis că n-am lucrat numai noi, cred că de undeva Lazăr Năftănăilă ne-a îndrumat drumul, pentru că prea le-am pus pe toate la locul lor. Rămânem în acest câmp al mulțumirilor pentru a vă spune că în sală se află și urmași ai lui Lazăr Năftănăilă, respectiv nepotul lui, Nicolae Pompiliu Năftănăilă, împreună cu mama lui. Bineînțeles, ultimul dar nu chiar cel din urmă este asistentul manager, dl. Rareș Dina, pentru că întotdeauna trebuie să ai o mână dreaptă. Dânsul este uneori mână dreaptă, uneori mâna stângă. Depinde cum merg lucrurile. Le mulțumesc tuturor și sunt onorată să fiu astăzi aici împreună cu de acum foarte bunii noștri prieteni, toți meșterii romi care pe perioada celor doi ani și jumătate au reprezentat etnia romă cu cel mai mare grad de onorabilitate. Niște oameni extraordinari, oameni cu care am lucrat aici la cele 5 târguri pe care le-am organizat, care au venit cu niște obiecte extraordinare, cu meserii pe care le stăpânesc la gradul de performanță cel mai înalt.
Dacă ar fi să facem un bilanț al acestui proiect, trebuie să vă spun că a fost o cercetare de doi ani și jumătate, am fost în cercetare a 80 de sate din 7 județe, am adus casa Lazăr Năftănăilă, am transferat și construit în muzeu o șură din Maramureș, o să vedeți cât de bine a ieșit. Dar foarte important, pentru prima dată într-un muzeu, folosim inteligența artificială și realitatea virtuală. Avem un avatar pe care l-am numit Lazăr. De ce? Pentru că se leagă de casa Lazăr Năftănăilă, dar și de Sâmbăta lui Lazăr, care va fi sâmbăta asta. Am zis noi Lazăr cel înviat din morți. Avem 800 de obiecte în colecțiile noastre, 800 de obiecte pe care le-am achiziționat sau ne-au fost donate de meșterii noștri. Nu aveam niciun obiect în colecția Muzeului Satului privitor la etnia romă, am avut un singur costum. De la niciun obiect la 800 de obiecte mi se pare un pas important. Tot în cadrul acestui proiect vor fi scoase două albume, un album și un catalog de expoziție, avem un ghid de bune practici și multe lucruri cu care ne putem lăuda și de acum încolo.
Ce am vrut să facem și sper că am reușit, am vrut să arătăm nu numai bucureștenilor, ci și mulților vizitatori străini pe care îi avem în Muzeul Satului că, de fapt, noi judecăm minoritatea romă aplicând niște clișee. Ne-am dorit să demontăm aceste clișee și sper că am și reușit într-o oarecare măsură. Sigur, nu poți să reușești din prima ceea ce nu s-a reușit în sute de ani, dar cred că într-o oarecare măsură am reușit să aducem în față ce însemnă de fapt istoria adevărată a acestei minorități. Este greu să recuperezi o istorie care nu este scrisă. Este greu să recuperezi o minoritate care a fost oropsită de-a lungul istoriei: atestată în secolul 14, dezrobită în secolul 19, 500 de ani de probleme sunt greu de recuperat, dar eu cred că pașii mici sunt cei care vor duce în final la o mai bună cunoaștere și o mai bună conviețuire.
Am și dat niște interviuri în ultima vreme și m-au întrebat care este marele folos al acestui proiect, care este marele beneficiu? Marele beneficiu este pentru că încă 100 de ani, pentru că Muzeul Satului împlinește 88 de ani, pentru încă 100 de ani pe Aleea Minorităților, romii, generații și generații, dar și majoritatea, dar și turiștii străini care sunt foarte mulți la noi vor putea nu numai să vadă casa romă, ci să perceapă un mod de viață, pentru că acea casă, vă spun sincer, are un suflet înăuntru, cum au multe case din Muzeul Satului, dar nu toate. Și atunci pentru încă 100 de ani, acolo, sigur, există memoria minorității rome. Casa Lazăr Năftănăilă, vă spun cu foarte mare convingere, va fi locul care va centra interesele dumneavoastră, locul de dezbatere, locul în care vă puteți întâlni. Deci, acesta este de fapt marele beneficiu, dincolo de toate obiectivele pe care noi le-am pus.”
Bogdan Trâmbaciu: „Mă bucur să fiu azi aici, e o zi pe care o așteptăm de ceva vreme. De vreo 10 ani, Unitatea de Management al Proiectului, pe lângă restul atribuțiilor, este și operator de program pentru Granturile SEE, cele prin care a fost finanțat acest proiect, granturi care sunt oferite de către Norvegia, Islanda și Liechtenstein pentru reducerea disparităților economice și sociale la nivelul Uniunii Europene. Îmi aduc aminte în 2021, pentru cei 10% din fondurile pe care le aveam destinate minorității rome ne gândeam să facem două apeluri de finanțare: un apel s-a făcut și a avut succes, însă ne gândeam la ceva mai vizibil și ceva care să dăinuie și să arate cu adevărat bogăția culturală a acestei minorități.
Atunci, am ajuns într-o discuție cu doamna manager și cu echipele noastre, am venit cu ideea că unde în altă parte ar putea mai bine să se implementeze un astfel de proiect decât în Muzeul Satului, instituție emblematică pentru cultura națională și unul dintre cele mai vizitate, dacă nu cel mai vizitat muzeu din România. Era timpul și destul de scurt și ne interesa și o instituție în care să avem încredere că va implementa acest proiect într-un timp rezonabil, cu rezultatele scontate. Drept urmare, am creat, bineînțeles Muzeul Satului a venit cu ideea și s-a creat acest proiect predefinit.
Este un proiect care se implementează în parteneriat cu o instituție extraordinar de serioasă și importantă din Norvegia. Un proiect care s-a făcut cu consultarea și cu participarea reprezentanților minorității rome și un proiect de, așa cum îmi place mie să-i zic, de incluziune. Un proiect în care, pe Aleea Minorităților avem în sfârșit și o casă aparținând minorității rome. Din punct de vedere al rezultatelor, noi suntem extraordinar de mulțumiți. Gândiți-vă numai câte generații vor trece pe Aleea Minorităților și vor putea să vadă această gospodărie și să se bucure de rezultatele acestui proiect. Este un proiect implementat de un muzeu de calibru care din punct de vedere tehnic a reușit să atingă indicatorii asumați în cadrul programului și este un proiect care a avut o diversitate de activități și inițiative care au fost puse în practică real și palpabil. Vreau pe final să felicit și să mulțumesc echipei care a implementat proiectul pentru deschidere și perseverență, și pentru determinarea și încăpățânarea de a duce proiectul la bun sfârșit. Vă doresc succes pe mai departe și foarte mulți vizitatori pe Aleea Minorităților.”
Irina Cajal: „Permiteți-mi în primul rând să vă transmit tuturor salutul cordial al doamnei Raluca Turcan, ministrul culturii din România, care din păcate nu poate fi acum prezentă, dar este sufletește alături de noi. Asta vă garantez.
Restaurarea casei de romi din satul Calbor, jud. Brașov, care a aparținut lui Lazăr Năftănăilă, cunoscut în istorie pentru implicarea sa în lupta de emancipare a romilor din perioada interbelică, fiind cel care a înființat prima organizație a romilor din România, înregistrată oficial la Tribunalul Făgăraș cu numele Societatea Înfrățirea Neorustică de la 1 mai 1926, precum și primul ziar al romilor „Neamul Țigănesc” în 1934, demonstrează importanța și valoarea patrimoniului local construit, valoarea istoriei, culturii și tradițiilor locale ale minorității rome, parte din istoria și cultura României.
. Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, prin eforturile depuse de prietena mea, doamna Paula Popoiu, și echipa sa de specialiști a reușit să devină un deschizător de drumuri prin utilizarea metodologiilor științifice adecvate, a tehnologiei de ultimă generație, a inteligenței artificiale, promovând astfel și valorile tradiționale, istoria, viața și cultura minorității rome din România. Toate acestea ne demonstrează importanța păstrării moștenirilor culturale și identitare specifice fiecărei zone din România. Rezultatele eforturilor făcute în acest sens de doamna Paula Popoiu și echipa ei de specialiști sunt demne de toată aprecierea și merită toate aplauzele noastre.”
Ola Mørkhagen: „Ca reprezentant al părții norvegiene în cadrul proiectului ROM(a)NOR Interferences, trebuie să subliniez colaborarea foarte bună și modul excepțional în care am fost primiți aici, în România. Nu în ultimul rând, prieteniile pe care le-am legat cu mulți oameni din Muzeul Satului. La Muzeul Glomdal avem o responsabilitate națională de a lucra cu romii sau „călătorii” cum îi numim în Norvegia. A fost incitant să facem următorul pas prin această colaborare cu Muzeul Satului. Suntem recunoscători că am putut lua parte la acest proiect.”
Sabina Ispas: „Toată lumea știe că Muzeul Satului este una dintre construcțiile culturale ale României pe care eu le apreciez în mod deosebit, este de fapt un etalon în materie muzeală, în materie de muzeu în aer liber și de profesionalism în ceea ce privește studiul, conservarea, prezervarea și valorificarea culturii tradiționale, nu numai românești, ci și a minorităților. Aceste proiecte sunt deosebit de importante, sunt remarcabile. Dincolo de efectul de cunoaștere, cunoaștere reciprocă, dar dacă vreți mai mult transmitere de informație, este și o componentă formativă, comportamentală, de atitudine și de adresare culturală. De aceea, sigur se cade să felicităm buna realizare a tuturor aspectelor care au conținut acest proiect. (…)
Și mai ales, este un bun răspuns la programele UNESCO al căror scop principal este tocmai cunoașterea, conservarea și valorificarea culturilor tradiționale într-un moment special, cel pe care îl oferă epoca noastră foarte dinamică și pline de schimbări de model funcțional. Asta este foarte important: să știm ce păstrăm ca reper identitar în dinamica proceselor care ni se oferă astăzi, spectaculoase ca modificare, ca reinterpretare și ca identificare a noastră față de aceste tendințe ale umanității planetare, de a descoperi, născoci, utiliza sau crea noi și noi valori și repere.”
Vasile Ionescu: „Năftănăilă Lazăr, din punctul meu de vedere, este chiar în situația unei învieri, pentru că teoriile lui abia acum sunt valabile. La început de secol 20 a venit cu ideea, copiată un pic după zona nemțească a vecinătății, înfrățirii neorustice, adică țărănești, a noilor țărani (era termenul pe care Maria Tereza și împăratul Iosif al II-lea l-au folosit în Transilvania pentru integrarea nomazilor, migranților). Această înfrățire neorustică, vă spuneam, seamănă cu vecinătățile nemțești, săsești care presupun întrajutorarea. Este ceea ce a făcut Lazăr Năftănăilă care, prin asociația lui, a spus înainte de toate noi înșine trebuie să facem demonstrația.
Când o să mergeți să vedeți casa lui Năftănăilă Lazăr, o să vă șocheze până una alta faptul că seamănă cu orice casă din Ardeal. Discuția pe care o pune Năftănăilă Lazăr, și asta găsesc că este foarte important pentru a înțelege epoca, este că de la Aristotel până în ziua de azi, există un mimesis, o imitație, trebuie să semănăm cu ceilalți, adică până unde diferența este pozitivă sau negativă. În tot contextul acesta, ceea ce a dispărut este exotismul, adică un mod de a-i privi pe romi ca pe nomazi. Este adevărat că mulți dintre ei, chiar și meșterii noștri, pentru că „tot țiganul își laudă ciocanul”, inclusiv ei au exotisme. Ceea ce a reușit Muzeul Satului și aici este marele merit al doamnei manager este să tempereze aceste excese spre, hai să nu zicem teribilism, spre exotism. Uneori, vrem să fim atât de diferiți încât suntem mai degrabă străini de comunitatea locală.
Ceea ce ne-a lăsat moștenire Năftănăilă Lazăr a fost ideea că putem să ne păstrăm identitatea, acest ethnos, această etnicitate, etnocultură, dar fără ca ea să contravină unor valori comune comunității. Integrarea în comunitate presupune până una, alta, păstrarea identității. Nimeni nu este împotrivă, dar cu respectarea normelor morale, societale etc.”
Claudiu Motrescu: „Ne-am trezit cu onoarea să ne calce pragul doamna director cu echipa dânsei și de acolo a început povestea aceasta, ca din mijlocul României, din sudul Transilvaniei, din Țara Făgărașului, din Calbor, o casă cu o istorie atât de frumoasă și nu vreau să scap ocazia să le mulțumesc călborenilor, pentru că în sânul acestei comunități s-a înfiripat această poveste prin Lazăr Năftănăilă.”
Mari Østhaug Møystad: „La Glomdal, avem o expoziție națională care este prezentată ca prima parte a procesului de reconciliere între guvernul norvegian și comunitatea Romani din țară. Ea s-a născut în anul 2006 și este în mod constant reînnoită. Acest lucru este foarte important pentru că membrii comunității Romani pot veni în expoziție și să-și învețe copiii despre propria cultură, făcându-i mândri de aceasta, cu atât mai mult cu cât în trecut și în Norvegia, ca și în România, ei au fost afectați de discriminare și prejudecăți. În egală măsură, este important pentru populația generală întrucât învață despre cultura Romani, despre meșteșuguri, limbă și altele, înlocuindu-le prejudecățile prin cunoaștere. Cred că același lucru se poate spune despre activitățile minunate din cadrul proiectului ROM(a)NOR. Mai mult decât atât, exemplul mutării case de romi în Muzeul Satului ne dă puterea să luptăm cu sistemul, pentru a realiza același lucru și în Norvegia.”
Rareș Dina: „Îmi este foarte dificil să vorbesc despre rezultatele acestui proiect, sau despre obiective sau despre activități. Chiar mă întreba cineva zilele trecute într-un interviu ce activitate mi-a plăcut cel mai mult. I-am spus că nu știu. Poate profesia și meseria mea mi-ar fi spus să răspund strămutarea casei lui Lazăr Năftănăilă sau a șurei din Vișeu de Mijloc, jud. Maramureș. Din dincolo de acestea, mă bucur că am avut parte de o echipă extrem de puternică pe parte de IT. Aș fi putut să spun și inteligența artificială dezvoltată în cadrul proiectului sau aplicațiile de realitate virtuală. Dar ce ne facem cu celelalte activități? De exemplu, cursurile. În cadrul acestora, au fost instruite 140 de persoane de etnie romă.
Profesorii lor au fost de asemenea profesori romi. Îmi vine în minte o fotografie cu un meșter rom la cursul lui Victor Clopotar care-i dăruia o floare unei cursante de la cursul de florari. Pe lângă cursuri, au fost târgurile și concertele. Îmi vine în minte imaginea cu Gheorghe Lepădatu înconjurat de zeci de copii sau cele cu Dumitru Ionel. Au fost 267 de copii participanți la aceste ateliere tematice. În același timp, îmi vin în minte și nenumăratele discuții pe care le-am avut pe înserat sau în miez de noapte cu Ioan Bratu, zis Manșon, care printre altele a fost în India în anii 90 pentru filmarea celebrului film „The Gypsy Emperor Heads East”. Deci, dincolo de orice fel de obiective, activități sau rezultate, în spatele acestui proiect au fost oamenii și multe experiențe. Nu întâmplător, expoziția noastră pe care am desfășurat-o în Norvegia, ca și expoziția pe care o avem astăzi dezvoltată în șura din Vișeu de Mijloc se cheamă „Romii. Povestea noastră”. Pentru că dincolo de obiective, este vorba de oameni.”
Andrei Ștefan: „Vreau să vă povestesc puțin despre cele două experiențe. În noua șură veți avea ocazia să încercați o experiență de realitate virtuală, care este o călătorie inițiatică în această lume fascinantă a romilor, a meșteșugurilor și artei lor. Această experiență vă va purta prin trei meșteșuguri: este vorba despre meseria de căldărar, cea de fierar și de rudar. Iar la final veți avea o surpriză: este vorba de un obicei pierdut, dansul ursului. Sper că veți avea ocazia să încercați!
Avatarul de AI este un proiect de inovație. Și el va fi un ghid, un educator în cadrul expoziției și vă va putea răspunde la toate întrebările despre cultura poporului rom. Și pe acesta, sper să îl puneți la încercare.”
Conferința de încheiere a fost urmată de inaugurarea casei lui Lazăr Năftănăilă din satul Calbor, comuna Beclean, jud. Brașov. Ulterior, în acordurile de cobză ale lui Alin Trocan, a fost inaugurată și șura din Vișeu de Mijloc, jud. Maramureș, noul spațiu interactiv destinat aplicațiilor de realitate virtuală și lui Lazăr, avatarul de inteligență artificială.
***
Proiectul predefinit ROM(a)NOR Interferences este implementat de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu sprijinul financiar al Granturilor SEE 2014 – 2021 prin Programul RO-Cultura.
