Împletitul de nuiele în satul Chilii, com. Fălcoiu

În cercetările efectuate în satele din centrul județului Olt, printre meșteșugurile practicate de comunitatea romă am întâlnit și meșteșugul împletitului de nuiele.

În perioada comunistă majoritate celor de etnie romă din aceste sate împleteau coșuri, în principal pentru cooperativele agricole, în zonă existând plantații speciale de răchită. Odată cu căderea comunismului, după 1990, cererea a început să scadă treptat, în prezent existând foarte puține persoane care mai practică acest meșteșug în satele Tomeni, Chilii și Fărcașele.

În satul Chilii din comuna Fălcoiu l-am întâlnit pe meșterul nuielar Trăilă Marin (62 ani) care ne-a împărtășit din experiența acumulată în aproximativ 50 de ani de împletit nuiele. A învățat de mic meșteșugul, de pe la vârsta de 8-9 ani, de la Olaru Ilie, un alt meșter din sat, cu toate că și părinții lui împleteau nuiele.

Gama de produse era mai variată înainte: coșuri normale, coșuri pentru nuntă (de plocon), coșuri pentru rufe etc. Acestea erau vândute prin sat sau pe la târguri, în prezent fiind făcute mai mult pe comandă.

În prezent, meșterul Trăilă Marin produce doar coșuri simple de utilitate agricolă, făcute din răchită. În funcție de numărul de coșuri ce trebuie lucrate, se duce cu 1-2 zile înainte să culeagă nuielele din pădurile din apropiere, de pe malul Oltețului.

Deși se lucrează tot timpul anului, recoltarea optimă se face în perioada 1 august – 1 septembrie, când nuiaua „se coace” fiind bună de împletit. După recoltare, nuielele sunt bune de lucru timp de aproximativ o săptămână, după care se usucă și devin casante.

Confecționarea unui coș durează în jur de o oră – o oră jumate și parcurge următoarele etape:

• Prima dată se lucrează fundul, pornindu-se cu împletitura pe o structură radială din centru spre exterior;
• În următoarea etapă, de fund se montează în jur de 24 de nuiele verticale numite „fuceii” pe care se împletește peretele coșului. După ce se ajunge la înălțimea dorită, marginea de sus a peretelui se închide prin îndoirea la unghi de 90 de grade a „fuceilor” și împletirea acestora unu peste celălalt;
• Apoi se adaugă cele două toarte făcute din nuiele răsucite prinse de marginea de sus a coșului;
• La sfârșit se finisează produsul prin tăierea cioturilor rămase de la împletire.

Meșterii nuielari din sat sunt ultima generație care mai practică acest meșteșug; copiii acestora nu au vrut să învețe această îndeletnicire.