Lazăr Năftănăilă în ziarul „Neamul țigănesc”, nr. 1, februarie 1934:
Fraților!
Trăim vremuri grele. […]
De soarta noastră nimeni nu se interesează, nimeni nu ne vede, nimeni nu ne aude și nimeni nu ne înțelege durerea. Cui ce-i pasă de un țigan, că e oropsit? Cine aude vaietul lui și cine apleacă privirea la viața lui?
Toate popoarele din lume au prieteni, toți străinii și păgânii au apărătorii lor, numai noi, țiganii, trăim alungați și ocoliți de toți!
Noi nu avem prieteni!
Noi nu avem ocrotitori!
Soarta noastră încă nu a mișcat inima nimănui.
Fraților!
Cine să cunoască durerea noastră, dacă noi tăcem?
Cine să ne ocrotească drepturile la viață, dacă nu ne plângem?
Cine să ne ajute, dacă noi nu ne ajutăm?
Priviți în jurul vostru câtă nedreptate se face celui mai slab dintre noi și niciunul nu protestăm!
E timpul suprem să ne dezmeticim din nepăsarea noastră și să începem să ne numărăm, să ne cunoaștem, să ne destăinuim durerile și nevoile și să ne apărăm. E timpul ca să nu mai trăim răzlețiți, fiecare în bordeiul său, ci să ne unim cu toții, punând toată grija nevoilor noastre în mâna celor mai buni dintre noi, care să ne apere și să ne călăuzească spre o viață mai ușoară, spre un viitor mai frumos!
Care dintre noi nu vrea să fie ajutat? Care poate trăi singur, fără ajutorul cuiva?
Corturarul? Vătrarul? Muzicantul? Liberprofesionistul?
Toți, dar absolut toți sunt la fel huliți de societate și chiar dacă un timp ni se uită originea, tot batjocoriți rămânem, căci noi ne rușinăm de originea noastră.
Primul pas pe care trebuie să-l facem noi în societate, dacă vrem să impunem respect și stimă, este să nu ne rușinăm că suntem țigani! Fiecare dintre noi să rostească limpede și curat cuvântul mândru de țigan, ca un protest și o prevenire pentru toți, care au gustul să glumească cu noi, că nu ni-e rușine, că suntem țigani, ba mai mult suntem mândri. Mândria noastră transformă mentalitatea noastră și a lumii ce ne înconjoară.
În al doilea rând, trebuie cu tot dinadinsul, să împărtășim o meserie cinstită în societate pe care să o învățăm cu temei. Să ștergem cuvântul de cârpaciu de lângă numele nostru și să adăugăm, cu stăruința și străduința noastră, cuvântul de meșter cinstit și corect.
În al treilea rând, fiecare dintre noi să caute să pună preț cât mai mare pe sănătatea noastră trupească și sufletească. Să nu mai umblăm murdari și rupți. Femeile noastre să înțeleagă odată că apa e bună și pentru spălarea trupului, nu numai de băut!. Hainele cât de rupte trebuie să fie spălate și cârpite. Să se ferească fiecare de boli și bube urâte, căci aceste plăgi nu strică numai frumusețea trupească, dar le moștenesc și urmașii lor și e păcat de moarte.
Țiganii lăeți (corturari) să se oprească din pribegia lor și să înceapă o viață de oameni așezați. Copiii lor să urmeze școala și biserica. Feciorii lor să se înroleze în armată, unde vor primi învățături bune și folositoare.
Țiganii băeși, să înceapă să se organizeze mai departe, trimițând copiii la școală și cu toții să meargă la biserică. Să nu mai bată drumul crâșmelor și judecăților, ci să trăiască liniștiți și cu frica lui Dumnezeu. În fiecare sat să aibă o casă de sfat, unde cei care știu să scrie, să citească, iar ceilalți să asculte. Să țină contactul cu societatea noastră, trimițându-ne scrisori despre durerile și păsurile lor.
Țiganii de casă, care sunt înstăriți și cu frumoase gospodării au datoria să nu-și uite de frații lor, care zac în suferință. Aceștia să caute să-și dea copiii la școli mai înalte, ca să putem dovedi că neamul țigănesc este vrednic de toată încrederea și că fiii săi cei mai buni, cu nimic nu sunt mai prejos de fiii altor neamuri. Acești țigani, să știe toată lumea, că și-au câștigat independența și stima numai datorită muncii lor fără preget și străduinței părinților lor, care înfruntând greutățile începutului, au răzbit să-și creeze o viață mai bună. Din sânul acestor familii, au ieșit medici, avocați, ofițeri, ingineri, profesori și artiști renumiți, care fac cinste breslei lor.
Toți aceștia sunt rugați să nu-și renege originea lor, căci dacă ei se leapădă de noi, cine ne va mai înțelege și cine ne va mai ajuta în gândul nostru de redeșteptare.
Fraților,
Pentru triumful cauzei noastre, noi cei grupați în jurul „înfrățirii neorustice”, nu am cruțat nici bani, nici trudă, ca să putem veni în jurul fraților noștri țigani. Am organizat în nenumărate orașe și sate elementele de progres, pe care le-am cercetat și ajutat. Am organizat serbări culturale pentru frații noștri țigani, la care participau toți intelectualii români din localitate, admirând uimitoarele noastre progrese și manifestând, cu vie mulțumire pentru rezultatul sforțărilor noastre.
Cum noi nu suntem oameni care să ne oprim la jumătatea drumului, facem prezentul apel, chemând la luptă pe toți frații noștri oriunde s-ar afla ei. Nu vom dezarma până când nu vom strânge în jurul ideii de neam țigănesc, pe toți frații noștri, pe care organizându-i culturalicește îi vom transforma în factori sociali activi, spre binele lor și al Țării.
Animați de aceste gânduri și încrezători în realizarea lor, pe cale religioasă și culturală, dorim tuturor sănătate.
În curând, datorită proiectului Rom(a)Nor Interferences, casa lui Lazăr Năftănăilă din Calbor nr. 256 va putea fi vizitată în Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti.
***
Proiectul predefinit ROM(a)NOR Interferences este implementat de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu sprijinul financiar al Granturilor SEE 2014 – 2021 prin Programul RO-Cultura.
