În comuna Vlașca, județul Ialomița, situată în estul municipiului Fetești, într-o comunitate în care circa o pătrime din populație este reprezentată de etnia romă, am întâlnit o însemnată “obște” de romi căldărari. Un prim contact a fost cu Stănescu Ion, căldărar, care ne-a călăuzit în viața romilor corturari sau pletoși, cum mai erau numiți.
De vorbă cu Stănescu Ion, căldărar din comuna Vlașca, județul Ialomița
Acesta a deprins meșteșugul în familie: „Am învățat meserie de la 10 ani, de la tatăl meu, cu care mergeam peste tot, dormeam în corturi, pe saltele umplute cu paie sau fulgi de pasăre, iar mâncarea rareori ajungea pentru a te sătura”.
Își amintește cum lucra în tinerețe oale din aramă, cazane, tipsii din aramă sau cositor, căldări, tingiri cu capac sau fără, fie prin batere la cald sau ciocănirea foilor de metal, fie prin turnare, vase pe care le comercializa apoi prin toată țara, mergând de la Brăila până la Bistrița-Năsăud. „Procuram materialele din zonele prin care treceam și le lucram în cea mai bună tehnică, adică prin procedeul ciocănirii la cald a foii de aramă, croită după un tipar pentru a lua forma dorită. Pentru a face lucru bun nu trebuia să-ți lipsească foarfecele (de dimensiuni diferite), cleștii, maxilarul, ciocanele, căucul, nicovala, tiparele sau foalele improvizate pentru întețirea focului.”
Obiecte din aramă lucrate de căldărari din comuna Andrășești, jud. Ialomița
La cei aproape 70 de ani, meșterul căldărar Stanciu Ion mai lucrează rareori obiecte din aramă, dar spune că nu se dă în lături, dacă există cerere în acest sens. Astăzi, mulți din neamul căldărarilor sunt plecați în străinătate, poate și pentru că cultura nomadă a acestora este doar aparent sedentarizată.
