Cercetările în județul Giurgiu din cadrul proiectului „Rom(a)Nor Interferences” s-au soldat cu depistarea unor comunități numeroase de romi. Printre acestea, își duc existența și puținii meșteșugari rămași, unul dintre ei fiind fierarul rom Vasile Constantin din comuna Ogrezeni, județul Giurgiu.
Costel Fierarul, așa cum e cunoscut în localitate, s-a născut în anul 1955, făcând parte dintr-o familie veche de fierari, bunicul său din partea tatălui fiind fierar în Țegheș, jud. Ilfov, iar cel din partea mamei, Ilie Mărgean, în Podișor, jud. județul Giurgiu.
A început munca la fierărie de la vârsta de 6 ani ca ucenic al tatălui său; la acea vreme, spărgea cărbunii pentru foc, „să fie mai mărunți”, ceea ce le dădea o eficiență mai mare. Din anul 1982, și-a făcut propriul atelier de fierărie plasat în fața casei sale, în interiorul curții și în imediata apropiere a porții de acces.
Aici, ajutat uneori de soție și nepoată, încă mai lucrează fierul: realizează potcoave și potcovește cai, lucrează garduri și porți metalice, sudează și făurește diverse obiecte metalice, după dorința clienților. Cu propriile unelte – forjă, nicovală, bormașină electrică, dispozitiv electric de suflat aer (în trecut, avea foale din piele de vită), menghină, diverse ciocane, scule de tăiere, de încovoiere, de aplatizare, de măsurare, de manipulare (cleștii) – face tot felul de lucrări, cele mai frecvente fiind cele de potcovărie.
Atelierul și forja meșterului Vasile Constantin din Ogrezeni
Pentru producerea potcoavelor, Constantin Vasile folosește fierul beton striat de Ø16. Se taie materialul la 33-40 cm, depinde de copita calului, se pune la foc, se lasă un timp, apoi materialul se scoate, soția bate cu ciocanul mare (de 4 kg), iar dânsul cu ciocanul mic, „trage șanț” apoi „dă cu însemnătorul” (pentru a ști unde se vor face găurile pentru caiele), le face „colți” potcoavelor după care aranjează potcoava „pe rotund” conform copitei calului; urmează scoaterea potcoavei vechi, taie cu cleștele copita (surplusul), apoi o curăță cu ajutorul cuțitoaiei (una specială), așază potcoava pe copită (o fixează) „să nu joace”, bate caielele, le „taie și strânge”, apoi pune „la boc”, pilește cu rașpelul, după care unge cu ulei ars. Timpul potcovirii (în cazul în care potcoavele sunt deja făcute): 1h – 1h și 10 min.
Potcoave realizate de către fierarul – potcovar Vasile Constantin
În prezent, fierăritul din jud. Giurgiu este într-un total regres. Puțini fierari mai practică acest meșteșug în zonele rurale, iar potcovitul cailor este și mai rar.