Pe meșterul rudar Gâtan Vergică l-am găsit în gospodăria sa din satul Mânăstirea, județul Călărași. Nea Vergică, așa cum este cunoscut în localitate, a desprins meșteșugul cioplitului în lemn în jurul vârstei de 12 ani. Își amintește că a început să cioplească după ce tatăl său a revenit de pe front, din Rusia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A învățat să facă linguri, copaie, cobiliţe și scaune în principal de la tatăl său, dar și de la străini:
„Era tata prin război, aveam vreo 11-12 ani, când am început să lucrez. De acolo, când a venit, i s-a uscat mâna dreaptă din cauza gerului. El a fost la tancuri. A fost ger tare acolo în Rusia”, își deapănă amintirile meșterul rudar.
Meșterul Gâtan Vergică
Acum are peste 90 de ani și continuă să lucreze. Nu zilnic și nu până noaptea târziu așa cum o făcea când era mai în putere. Dar nu se poate opri pentru că săptămânal merge la târg pentru a-și vinde produsele. Acum lucrează în principal linguri, scaune și cozi pentru topoare și sape. Poate ciopli două-trei ore pentru o lingură mare folosită la prepararea mâncărurilor la ceaune, pe vatră, iar pentru un scăunel cu trei picioare poate lucra în jur de trei ore. În curtea casei sale, se găsește o cantitate impresionantă de butuci ce urmează a fi prelucrați; de asemenea o cantitate apreciabilă de așchii și spărturi din lemn, semn că încă mai lucrează. Lemnul este, ca și în alte cazuri, plop alb și salcie roșie.
Rezerva de butuci de plop alb și salcie roșie
Pentru realizarea unui scaun, cioplește blatul pe cele două suprafețe, cu barda, toporul sau tesla curbată, îi subțiază muchiile, ajustează cu cuțitul, realizează orificiile pentru picioare cu sfredelul apoi montează picioarele cu lovituri de ciocan sau bardă (cu partea opusă tăișului).
Realizarea blatului unui scaun
Când vine vorba despre confecționarea fuselor sau picioarelor pentru scaune, domnul Gâtan le înmoaie, în prealabil, în apă. Lingurile le produce folosind același tip de scule; barda, tesla curbată, cuțitul și, bineînțeles, scoaba.
Lucrând cu scoaba la finisarea unei linguri
Fusele și făcălețele, după aducerea lor la o formă nefinisată, folosește strungul pentru finisare: o sculă rudimentară, compusă din două picioare de lemn, un blat alungit cu câteva orificii, două pene din lemn cu o sfoară între ele plus o bucată cilindrică tot din lemn care generează (manual) o anume mișcare sforii respective; prin frecarea sforii de fus se obține finisarea obiectului.
Strungul folosit la fuse și făcălețe
Nea Vergică este unul dintre ultimii meșteri rudari din Mănăstirea și, probabil, din județul Călărași.
