Nea Vergică, meșter rudar din Călărași: „Era tata prin război, aveam vreo 11-12 ani, când am început să lucrez.”
Nea Vergică, meșter rudar din Călărași, a deprins meșteșugul cioplitului în lemn în jurul vârstei de 12 ani. Își amintește că a început să cioplească lemnul după ce tatăl său a revenit de pe front, din Rusia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A învățat să facă linguri, copaie, cobiliţe și scaune în principal de la tatăl său, dar și de la străini. „Era tata prin război, aveam vreo 11-12 ani, când am început să lucrez. De acolo, când a venit, i s-a uscat mâna dreaptă din cauza gerului. El a fost la tancuri. A fost ger tare acolo în Rusia”, își deapănă amintirile meșterul rudar.
Acum are peste 90 de ani și continuă să lucreze. Nu zilnic și nu până noaptea târziu așa cum o făcea când era mai în putere. Dar nu se poate opri pentru că săptămânal merge la târg pentru a-și vinde produsele. Acum lucrează în principal linguri, scaune și cozi pentru topoare și sape. Poate ciopli două-trei ore pentru o lingură mare folosită la prepararea mâncărurilor la ceaune, pe vatră, iar pentru un scăunel cu trei picioare poate lucra în jur de trei ore. Pentru a nu irosi lemnul, trunchiul copacului este porționat după niște reguli bine stabilite, iar apoi fiecare obiect în parte se cioplește dintr-o singură bucată de lemn.
Cum se cioplește lemnul
Toporul și cuțitul de cioplit sunt cele două ustensile principale pe care meșterul rudar Vergică Gâtan le folosește pentru a face obiecte de lemn.
Când l-au vizitat, membrii echipei Rom(a)Nor Interefences l-au suprins pe Nea Vergică, în curtea casei sale, lucrând la o serie de linguri de diverse dimensiuni și la scăunele cu trei picioare. Pentru a ajunge în mâinile meșteșugarului, trunchiul copacului este, în primă fază, porționat după reguli foarte bine stabilite în mai multe buturugi. Apoi, acestea sunt porționate fie pe înălțime (jumătăți sau sferturi), fie în „felii” de grosimi variante. Fiecare obiect în parte se cioplește dintr-o singură bucată de lemn.
În primă fază meșterul rudar folosește toporul pentru a da forma obiectului dorit. În imaginile de astăzi Nea Vergică cioplește cu ajutorul toporului șezutul unui scăunel și unul dintre picioarele acestuia. Când obiectul se apropie de forma finală se folosește cuțitul de cioplit pentru a face finisajele și a da finețea necesară lemnului. Același cuțit este folosit și pentru a realiza scobitura ovală a lingurilor de lemn.
Rudarii, printre cei mai vechi meşteşugari
Unii istorici spun despre rudari că sunt cei „mai vechi meşteşugari ai neamului românesc“. În arhiva Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” se regăsesc mai multe fotografii cu oameni care cioplesc în lemn. În 1958, într-o campanie de cercetare pe meleagurile Teleormanului, specialiștii muzeului suprind un meșter la lucru într-o așezare țigănească de la marginea orașului Turnu Măgurele. Fotografia a fost inventariată sub denumirea „Etnii. Sălaș de țigani. Meșteșuguri“. Însă, rudarii nu se recunosc ca neam de romi pentru că nu au obiceiuri asemănătoare și pentru că nu vorbesc limba romani. Unii rudari susțin chiar și faptul că meșteșugul lemnului a fost preluat de romi de la ei. De-a lungul vremii istoricii nu au reușit să găsească un numitor comun privind identitatea rudarilor, dar despre asta vom povesti într-un articol viitor.
