loader image
contact@romanorinterferences.ro
Șos. Kiseleff nr. 28-30 Bucharest, Romania
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Back to all Post

Portret de ghicitoare: Mihai Margareta zisă Ița din Roșiorii de Vede

Romii au avut mereu o aură misterioasă, încă de la venirea lor în Europa. Odată asociați cu o lume misterioasă a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Pe de altă parte însă, ei se dedau și unor ocupații „diabolice”, magice, vrăjitorești, condamnate atât de Biserică și judecate de tribunalul Inchiziției, cât și de tribunalele laice. Chiar din 1427, cum spuneam, la data primei lor apariții la porțile Parisului, țigăncile practicau în public chiromanția și necromanția. Pictorii vremii precum și marii scriitori ai secolelor următoare – Ronsard, Marot, Gil Vicente, Cervantes, Moliere, Pepys, Lesage ș. a. – descriu asemenea practici. Cu toate interdicțiile autorităților laice și ecleziastice, țăranii, orășenii și adeseori chiar persoane din societatea înaltă le consultau pe aceste chiromante „egiptene”, uneori chiar chemându-le acasă. Li se atribuiau și alte puteri magice – de a descoperi comori ascunse, de a stinge un incendiu, de a pregăti droguri cu efecte afrodiziace, de a face amulete, de a vindeca de boli oameni și animale pregătind tot felul de băuturi și alifii – asemenea nenumăratelor „doftoroaie” de la sate.

Redus la scara gândirii primare, ghicitul era o modalitate facilă de a câștiga bani. De-a lungul timpului, romii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal, cărți de tarot, până la numerologie și cititul în palmă.

Este de menționat împărțirea, în comunitățile de romi, pe gen și sex în ceea ce privește ocupațiile, astfel ghicitul este eminamente ocupație feminină, asemenea doftoroaielor din satele tradiționale. Totuși, o explicație rezonabilă este că adevărata pricepere a ghicitoarelor de etnie romă este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului și a vedea ce-și dorește acesta. Ca o regulă nescrisă, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu „ai lor”. În comunitatea lor, romii au alte modalități de a prezice viitorul și de a vindeca. Poartă deseori amulete și talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele și boala.

În zilele noastre, pe cărți, oricine poate spune singur averile. Semnificația acestor cărți a încetat să mai fie un mister. Pentru o persoană neinițiată, se pare că ghicirea se realizează folosind un pachet simplu de 36 de cărți. Se folosesc adesea punți de suvenir, care au doar 2 culori, roșu și negru. Acestea sunt culorile romilor, astfel de cărți își poartă energia mistică. Pentru a mulțumi clienții, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil.

 

Un portret de ghicitoare din comunitățile de romi este Mihai Margareta (zisă Ița), 92 de ani din Roșiori, jud. Teleorman.

Mihai Margareta (fotografie din tinerețe)

 

Îmbrăcată în portul specific căldărarilor, informatoarea rememorează etapele copilăriei și tinereții când mergea în sate și ghicea iar bărbații făceau piepteni de os pentru păduchi. Încă mai ghicește cu cărțile. S-a născut  în Roșiori, are 7 fete, dar niciun băiat. Erau nomazi, umblau cu căruțele cu coviltir (vindeau marfă,  cu precădere căldări și piepteni de os iar femeile ghiceau). Pieptenii erau din corn, se tăiau, se îndreptau, se șlefuiau, părul era pieptănat cu ei și apoi se punea gaz pe păr. Părinții erau tot din Roșiori (mama ei a decedat la 87 de ani). Stăteau cu chirie doar iarna, în restul anului erau nomazi. S-a căsătorit la 17 de ani, „m-a luat cu vorbă bună, cu nuntă”. Era fudulie mare nunta pe vremea aceea, a primit obiecte din aur, romii în asta investesc cel mai mult, a avut și ea salbă de aur, care salbă trecea de la mamă la fiică. Soțul a decedat acum 7 ani. Pe părinții ei îi chema Smochina și Mihai. De cele mai multe ori rolul acesteia in ghicit era de a tămădui, iar planta folosită era năvalnicul.

De vorbă cu ghicitoarea Mihai Margareta

A învățat să ghicească de la mama ei. Cunoștea cărțile de tarot și le spunea mereu real, dura o ședință cam 30 de minute. II trăgea cu gaz și sare pentru gâlci. Mai ghicea de dragoste, de aflarea ursitului. Veneau în special femeile și fetele din satele unde poposeau. Totul se făcea în taină, „era păcat să se audă că mergi la ghicitoare”, dar toate erau curioase să afle ce le rezervă viitorul. În privința tămăduirii, rețetarul lor nu diferea de medicina babelor, dar oamenii îi investeau cu puteri mai mari și de aceea apelau la serviciile lor. Primeau în schimb pentru serviciile lor alimente (făină, mălai, ouă, legume), mai rar păsări, aproape niciodată bani. De când s-au sedentarizat, după 1990, nu a mai ghicit, iar lumea a mai apelat, dar din ce în ce mai rar, exclusiv la calitățile acesteia de tămăduitoare.

Copyright © 2022 | Toate drepturile rezervate. ROM a NOR Interferences