În satele din sudul județului Dolj meșteșugul fierăritului s-a practicat destul de intens în rândul comunității rome.
În comuna Negoi am stat de vorbă cu meșterul fierar Miluț Constantin în vârstă de 73 de ani. Acesta a învățat meseria de mic copil de la tatăl său, Bunoi Antonie. Pe vremea comunismului a lucrat 14 ani la CAP (Cooperativă Agricolă de Producție) și 26 de ani la SMT (Stațiunea de Mașini și Tractoare). În Negoi au mai fost 14 fierari care au lucrat la CAP unde erau 5 forje, fiind repartizați câte 3 la un foc. După 1990, doar câțiva dintre aceștia au continuat să mai practice acest meșteșug.
Niciun fierar din Negoi nu își însemna produsele cu un semn caracteristic, fiecare își cunoștea lucrarea după modul de lucru (lucrătură), după felul cum băteau fierul. Miluț Constantin își aduce aminte că tatăl său era un meșter foarte priceput și apreciat de oamenii din sat. Împreuna făceau și lucrări mai complicate precum feroneria de la căruțe. Confecționarea anumitor piese necesita o tehnică specială pe care tatăl său o cunoștea foarte bine și anume lipitura prin „fierbere”, procedeu de unire a două bucăți de fier la cald. Acum el folosește aparatul de sudură.
Când avea de lucru muncea de dimineață până seara, inclusiv duminica, și nu refuza vreo lucrare, indiferent dacă era ceva de reparat sau vreo unealtă de confecționat. La forjă folosea înainte cărbuni, acum folosește lemnul de dafin, fag sau frasin. Călitul fierului îl face în apă apoi controlează cu pila calitatea călirii (la o călire bună pila nu trebuie să prindă pe obiect, ea trebuie să alunece). Mare parte din unelte le-a moștenit de la tatăl său.
La fierărie a folosit ca ajutoare ucenici din satele din zonă (Rast, Poiana Mare) care stăteau în jur de 3 ani și pe care îi învăța meserie. Ucenicii erau copii cu vârsta între 14 și 18 ani. Nu erau plătiți. Dacă erau muncitori și făceau treabă bună le cumpăra un costum de haine.
Cel mai mult a lucrat potcoave pe care le făcea din bare de fier. Potcoavele țineau în jur de 1-3 luni, în funcție de cât de folosit era calul. Pentru potcovit folosește: clește de potcovit, cuțitoaie, cuțit, ciocănel și pilă, iar toată operațiunea de schimbare a potcoavelor o făcea la poartă, în fața curții.
Înainte se trăia bine din această meserie, acceptând și produse în loc de bani, acum a ajuns să nu potcovească nici măcar un cal la săptămână.
Este căsătorit de 54 de ani cu Miluț Maria (69 ani). Meseria a transmis-o mai departe singurului său băiat, dar, din nefericire acesta a murit într-un accident de mașină la vârsta de 51 de ani.
Meșterul fierar Miluț Constantin în atelierul său din comuna Negoi
