În comuna Cetate, însoțitorul echipei noastre de cercetare, domnul Panduru, mediator sanitar angajat al primăriei, a avut amabilitatea de a ne conduce pe strada Jiului la gospodăria și casa unui etnic rom din comună, un personaj interesant, instrumentist, virtuoz al saxofonului și cap de familie: domnul Antonie Mihai.
La intrarea în curte ne-a întâmpinat soția sa, foarte gospodină, care, la momentul respectiv, spăla suprafața curții pavată (parțial) cu plăci de gresie.
Am fost conduși într-o cameră, frumos mobilată, unde domnul Antonie Mihai își medita elevii dornici de a desluși arta cântatului la saxofon.
Antonie Mihai: omul și familia
Antonie Mihai alături de cei trei copii ai săi (dreapta: soția sa)
Totul a pornit de la oi: de mic copil a fost dat de către tatăl său „slugă la oi”, după cum se exprimă însuși domnul Antonie; îl ajuta pe proprietarul oilor la muls, la păstorit, la tot ce însemna creșterea și îngrijirea acestor animale. Părându-i-se că oile s-ar simți mai bine iar el, copilul Mihai, și-ar petrece timpul într-un mod mai plăcut, i s-a înfiripat în minte ideea de a cânta la un fluier sau chiar taragot. Pe la vârsta de 8-9 ani hotărârea și dorința sa de a cânta la acest instrument era atât de apăsătoare încât și-a avertizat „stăpânul” că dacă nu îi cumpără un fluier sau un taragot el nu mai stă la oi, îl părăsește. Îngrijorat, proprietarul oilor a luat legătura cu tatăl său spunându-i toată întâmplarea. Tatăl copilului l-a liniștit pe acesta, promițând că îi va cumpăra el un instrument muzical; i-a luat un taragot din lemn.
Antonie Mihai a rămas în continuare la oi dar cânta, cât e ziua de lungă, la taragot; într-o vreme (avea 9 ani p-atunci) s-a gândit să cânte în și la fântână deoarece, observase el, ecoul produs de fântână modela sunetul taragotului într-un mod foarte plăcut urechilor (auzului), dar… ghinion, într-o bună zi i-a scăpat instrumentul în fântână. Evident, ca pe oricare copil normal, l-a bufnit plânsul. Totuși norocul i-a scos în cale un consătean care i-a scos taragotul din fântână. La oi și-a petrecut cam 14-15 ani.
Acestea au fost începuturile unui viitor artist, relatate chiar de domnul Antonie.
Mai târziu a trecut la saxofon iar astăzi, la vârsta de 50 ani, îi învață și pe alții să cânte.
Domnul Antonie este căsătorit și are trei copii: doi băieți de 25 și 27 ani plus mezina, Mihaela, în vârstă de 21 ani. Băieții domnului M. Antonie cântă, ca și tatăl lor, la instrumente muzicale, cel mic la saxofon, cel mare la orgă; acesta din urmă este părintele a trei copii care, de asemenea, învață să cânte. Cei doi frați au formația lor, tatăl fiind coordonatorul unei alte formații de muzică.
Fata domnului Antonie nu cântă, tatăl său nefiind de acord să o învețe, argumentând că fiind măritată este mai bine să se dedice familiei decât muzicii; de precizat este faptul că nici soțul Mihaelei nu se ocupă de muzică, de aceea, zice domnul Antonie, este mai indicat ca nici ea să nu se ocupe… ori ambii, ori niciunul pentru a menține unitatea familiei.
Soția dânsului, de asemenea nu cunoaște arta muzicală, fiind în totalitate dedicată familiei. Antonie Mihai are și un frate care parcurge o carieră legată de muzică: cântă la trompetă, fiind membru al formației Mambo Siria.
Referitor la înaintașii domnului Antonie, menționăm faptul că atât bunicii cât și străbunicii dânsului au cântat la un instrument muzical: la vioară.
În familia lor se utilizează atât limba română cât și limba romani, „țigănească”, după cum spune dânsul. Aceasta din urmă este cea folosită de ursari, saxofonistul provenind dintr-o astfel de familie; bunicii și străbunicii dânsului umblau cu ursul din loc în loc, din localitate în localitate, ținând reprezentații cu animalul spre amuzamentul și admirația oamenilor din partea locului. Părinții dânsului și frații acestora și-au câștigat traiul muncind cu ziua. În limba romani se înțelege foarte bine cu toți romii din alte comunități, cu excepția romilor spoitori (costorari) cu care se înțelege ceva mai greu, limba acestora având alte rădăcini.
Antonie Mihai – saxofonistul (profesionistul)
Domnul Antonie Mihai a pus bazele carierei sale muzicale încă de copil, în perioada în care avea grijă de oi. De altfel, relatează saxofonistul, a învățat singur să cânte, fără îndrumător, fără profesor; probabil talentul i-a fost singurul călăuzitor pe drumul muzicii.
Încă din perioada adolescenței participa la câte un mic eveniment, un botez, o „cumetrie”, astăzi având propria formație de muzică, numită Profesional Salcia, formată din instrumentiști la saxofon, vioară, orgă și solist vocal (Iulică Pistol). Numele de scenă, sub care este cunoscut domnul Antonie, este „Ionel de la Cetate”, proveniența sa trăgându-se tot din familie, acolo unde mama sa îl alinta cu apelativul „Ionel”.
Cântă la diverse tipuri de evenimente, nunți, botezuri, aniversări, etc. iar muzica este felurită; dânsul preferă în special muzica populară, muzica mai tradițională (diferit de fiii săi care o agrează mai mult pe cea cu tendințe moderne) dar de multe ori trebuie să respecte preferințele auditoriului. Cântecele de care se simte mai atașat sunt cele din repertoriul unor celebri cântăreți români precum Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Maria Lătărețu sau Marin Popa (cel mai bun instrumentist din zonă). Ca locații, își manifestă talentul muzical atât în Oltenia și Muntenia cât și în Banat sau Transilvania; evident în Banat cântă atât muzică bănățeană cât și sârbească iar în Oltenia predomină cea oltenească.
Antonie Mihai (Ionel de la Cetate) cântând la saxofon
În privința obiceiurilor, domnul Antonie spune că nu se mai respectă ca în trecut; dintre cele care se mențin și în prezent au mai rămas unul-două desfășurate acasă, înainte de nuntă, apoi lumea pleacă direct la local. Pe vremuri, își amintește dânsul, în perioada copilăriei, nunta începea încă de sâmbătă sau chiar vineri, se plimba mireasa în tot satul, se mergea acasă la nași de vreo trei ori, apoi altele – nu se mai țin în prezent. La nunțile romilor, saxofonistul „Ionel de la Cetate” cântă tot muzică populară românească dar nuntașii mai solicită și altceva: o muzică ce necesită mai multă mișcare. Ca exemplu, dânsul a făcut și o mică demonstrație, din repertoriul personal, din ceea ce doresc nuntașii romi.
În completare, menționăm că domnul Mihai Antonie a absolvit o școală de arte populare pentru a deține o diplomă ce-i permite să cânte în public. Același domn a mărturisit, la întrebarea echipei de cercetare, că trăiește doar din muzica pe care o cunoaște și o practică, nefiind angajat (cu carte de muncă) niciodată și că este mulțumit, fiind posibil traiul numai din această îndeletnicire.
Antonie Mihai – „profesorul”
Pe lângă evenimentele la care participă, împreună cu formația, domnul Antonie Mihai are și elevi acasă: predă lecții de saxofon iar uneori își învață elevii să cânte vocal (la voce) – artistul cântă și cu vocea uneori. Chiar în intervalul de timp în care echipa Rom(a)Nor a călcat pragul familiei Antonie, unul dintre elevii domnului „profesor” exersa la saxofon; ba chiar a făcut și o mică demonstrație, plăcută auzului, dar exigentul mentor a depistat câteva greșeli în exprimarea muzicală a elevului său.
Lecțiile de saxofon durează între una și trei ore fiecare iar elevii se prezintă de câteva ori în fiecare săptămână. Domnul Antonie predă tinerilor cu vârste între 8 și 30 ani; relatările domnului Antonie sunt îmbogățite cu o înregistrare muzicală a unuia dintre elevii săi, în vârstă de 9-10 ani.
În perioada în care echipa Rom(a)Nor desfășura cercetarea în Dolj, saxofonistul îndruma cam 15 elevi de vârste diferite. Face acest lucru de 25 ani încoace, timp în care nu a avut niciun elev care să renunțe la lecții, să abandoneze. Ba mai mult, relatează o întâmplare referitoare la un fost elev al său: în urmă cu circa 6 ani a venit la domnul Mihai un tip în vârstă de 29 ani, pe care cinci profesori îl sfătuiseră să-și vândă saxofonul deoarece este total lipsit de talent și nicicând nu va învăța să cânte. Domnul Antonie l-a luat sub îndrumarea sa, l-a învățat tainele muzicii produse de saxofon iar astăzi cântă uneori alături de fostul său elev.
Domnul „profesor” dezvăluind unuia dintre elevi tainele muzicii saxofonului
În legătură cu elevii, domnul „profesor” spune că nu totul se rezumă la talentul tinerilor ci, mai degrabă, la ambiția acestora; unii dintre cei talentați se culcă pe o ureche, exersând mai puțin, pe când cei ambițioși muncesc mai mult având rezultate mult mai bune. Totuși, continuă „profesorul” saxofonist, toți au reușit să învețe într-o măsură mai mare sau mai mică; unii dintre cei mai silitori elevi ai săi, astăzi evoluează în grupuri și formații bune dar și cei mai puțin silitori reușesc să „mănânce o pâine” cu ajutorul saxofonului.
Din tehnica de predare fac parte și temele pentru acasă; domnul Antonie le dă elevilor teme scrise pentru acasă (note muzicale) pe care aceștia trebuie să le efectueze.
Teme pentru exersat acasă, date de domnul Antonie elevilor săi
Concluzii
Indiferent că este numit „Ionel de la Cetate” sau domnul „profesor”, Antonie Mihai saxofonistul este foarte bine văzut și apreciat în comunitatea doljeană din care face parte iar numele său a depășit demult „granițele” județului Dolj. Este, fără îndoială, unul dintre oamenii valoroși ai Olteniei.
Cât despre echipa de cercetare Rom(a)Nor… după un timp a plecat către următoarea destinație, lăsându-l în urmă pe domnul „profesor” pentru a-și continua activitatea didactică alături de elevul său.
Dl. Antonie și soția sa alături de membri ai echipei Rom(a)Nor
